Leneşul se trezea întotdeauna
în urma celorlalţi, cu toate că
era în pat cu mult înaintea lor…
El nu voise mai mult
decât avea
Dar, într-o zi, avu o revelaţie:
copacul din faţa casei…
îi simţea suflarea, îl vedea, trăia…
“Doamne – spuse – am fost chiar
atât de leneş, încât am refuzat
să deschid ochii…”