Alchimistul nu era alchimist,
dar aşa-i plăcea lui să-şi spună:
îi dădea o notă de superioritate…
Dăduse într-o zi, din întâmplare,
peste o cărţulie, cu tot felul de
desene ciudate,
şi o mulţime de texte fără înţeles…
A încercat şi el să rezolve treaba
aia cu oul, dar nu avea cuptor;
când şi-a făcut rost de cuptor
nu avea mercur, şi aşa mai departe…
Acum are soţie, copii, nu-i mai umblă
lui mintea la prostii:
“Auzi la ei: alchimie…!!