În ziua în care s-a născut
Soarele nu strălucea
Iar el era singur pe lume.
Poetul, venind la el, I-a spus:
– Tu vei fi fiul meu, din mine
şi nu vei fi iubit
de cei de îi iubeşti
aşa că lasă-ţi viaţa
şi fugi, mergi în păduri…
2. Găsirea vieţii
Credeam că înnebunesc…
Singurătatea m-a urmărit
prin codri şi păduri
Voiam pe cineva aproape
să stea cu mine,
pe pământul rânced
singuri…
3. Revelaţii
M-aş putea aştepta la orice
până voi auzi obişnuitul bâzâit
Respiraţia îşi aşteaptă rândul
Ucigaşul se plimbă în voie…
Încă o inimă care cedează…
Ucenicul îşi dă toată silinţa…
Stele strălucesc deasupra Pământului
şi totul se întâmplă în cer
Uriaşul şarpe bate la uşă
dar Bunul Dumnezeu uită să răspundă:
e prea bătrân şi nu mai poate auzi
iar muzica-I astupă urechile.
Jerpeliţii din vale sunt remarcabili
nu au gură, ochi sau haine
– goi sub soare –
dansează frenetic sub ochii lui Dumnezeu…
Dansez cu marele rege
Este un rege târâtor
Dansează-n încăpere
Iar pielea-I e pe post de pantofi de dans
Copila arată senzaţional
Nici un gură-cască n-a pus mîna pe ea
E goală şi priveşte în gol
Deja simte suflarea Raiului
4. Visul poetului
Poetul voia să-şi petreacă viaţa
Departe de valurile lumii,
Departe de ura infinită:
Voia Absolutul.
Nevinovat, în faţa celor
Ce l-au acuzat fără ruşine
El aspiraţiile şi le-a pierdut
Acum voia doar să-şi petreacă viaţa
Departe de valurile lumii,
Departe de ura infinită.
5. Învierea
Capitolul I. Poetul
S-a dus să-şi trăiască visul
Animalele I-au adus mâncare
iar aştrii I-au hrănit speranţa
era poet, iar mintea lui era bolnavă..
Privind la norii negri ce se-adună
se pregăteşte de-o amarnică furtună…
Capitolul II. Furtuna
Nori negri se-adunau
şi-un vânt nebun sufla
copaci în codru se rupeau
iar el s-a dus în lume să trăiască…
Capitolul III. Învierea
S-a dus la oameni poetul
şi le-a cerut să-i dea apă şi mâncare
el a murit pentr-a trăi…
Capitolul IV. Moartea Poetului
Au cumpărat sufletul poetului
Iar el nu mai era sine
Era un om normal
El şi-a dat sufletul pentru-a trăi
Şi a murit ca oarecare..
Capitolul V. Acolo sus
Poetul a murit, iar suflul său
a devenit o stea
şi străluceşte toată noaptea:
acolo-i poezia sa…
iar el s-a dus în lume să trăiască…
Capitolul III. Învierea
S-a dus la oameni poetul
şi le-a cerut să-i dea apă şi mâncare
el a murit pentr-a trăi…
Capitolul IV. Moartea Poetului
Au cumpărat sufletul poetului
Iar el nu mai era sine
Era un om normal
El şi-a dat sufletul pentru-a trăi
Şi a murit ca oarecare..
Capitolul V. Acolo sus
Poetul a murit, iar suflul său
a devenit o stea