la care să te închini
când ţi-e sufletul îndoit,
dar nu din aia, pusă pe perete
cu veşnica ştampilă “sfinţit” pe spate. Nu!
De fapt, icoană nu e cel mai bun cuvânt
pentru a te descrie
Mai degrabă aş zice “înger”:
un înger ce veghează
şi e mereu în sufletul tău
dar nu din ăla cu aripi împănate
şi armură de războinic
Nu, în nici un caz din ăla
Cred că nici înger nu e un cuvânt
potrivit pentru tine
Aş putea să te asemăn cu un totem
un totem care aduna
rugăciunile vechilor războinici incaşi
dar ăla e o statuie sculptată în lemn, iar tu eşti vie
Poate o prinţesă din vremuri străvechi
cu straie mândre ţesute din aur
şi cosiţe lungi, legate cu mătase
sau o zână din basmele bunilor noştri
cu suflet blând şi glasul dulce …
O fărâmă de suflet,
o bucăţică din inimă rămasă la tine
în învălmăşeala sentimentelor,
rătăcind pe drumurile întortocheate
ce duc spre inima ta
se zbate să destrame
raţiunea din spatele închipuirilor.