Stătea acolo nemişcată
cred că de o veşnicie…
şi dacă nu, oricum, cel
ce o făcuse, uitase să
pună data pe ea…
Avea nişte braţe lungi şi subţiri
de o frumuseţe nemaiîntâlnită…
nişte picioare cu o mişcare
elegantă, prinsă în infinit…
un bust cum n am mai văzut,
iar chipul ei, chipul îmi zâmbea
amar, ca şi cum s-ar fi plâns
de nemurirea lui…Am mai privit
o clipă, apoi am plecat…