Istovit de povara crucii,
Până şi cuiele din mâini te liniştesc,
Ştiind c-ai să-ţi tragi puţin sufletul
Dar nu prea mult…!
Cuiele din picioare nici nu le mai simţi…
Atât eşti de abătut în gândurile tale,
Şi doar ştiai…De ce te-a trădat?
Nemernicul, Iuda…
Frumoasa Ghetsemani ţi-a devenit cavou,
Iar ucenicul tău călău îţi este…
30 de arginţi…!?
Ah! Ce doare lancea asta ce ţi-e-nfiptă-n coaste
Dar tu eşti adevăratul rege, căci
vezi barba cea albă-n treisprezece fire
despicând cerul, sângeriul…
Cel Vechi de Zile îţi zâmbeşte,
Ca-ntotdeauna, de altfel…
Nu-i nimic, tu eşti bun şi ierţi
Chiar dacă ei nu te iartă:
Te vor vedea înviind…
Iar Iuda? Deja şi-a pus capăt zilelor…