Probabil vă întrebaţi de ce
această poezie este sau ar putea fi specială,
având în vedere faptul că orice poezie este nouă
atunci când abia a fost scrisă…
„Staţi, vă spun eu!” vă aşteptaţi să auziţi…
Dar veţi fi dezamăgiţi…
Sunt prea obosit ca să mă apuc să dau explicaţii,
şi în plus, nici măcar nu vă cunosc,
deci nu mă simt dator s-o fac.
Mă apucasem în prealabil
să scriu câte ceva despre
o întâmplare din viaţa mea,
dar am pierdut foaia,
şi în plus, nici nu-mi plăcea cum scria pixul…
aşa că am profitat de acest
(ne)fericit incident pentru
a o lua de la început…
(evitând bineînţeles greşelile făcute,
mai mult sau mai puţin, din neatenţie…).
Astfel echipat, cu o tastatură şi o ţigară,
mi-am reluat activitatea de „poet”…
Revenind la relativ fericita întâmplare,
(vezi poezia „Despre mine”) am ajuns
la concluzia că anumite întâmplări
nu se vor scrise, sau dacă se vor,
de cele mai multe ori au ghinionul
de a nu fi scrise niciodată…